Certificat constatator pentru instanță

Când într-un proces una dintre părți e o firmă, instanța trebuie să știe cine vorbește în numele ei. Codul de procedură civilă rezolvă asta la articolul 151, alineatul 4: reprezentanții persoanelor juridice de drept privat depun, în copie, un extras din registrul public în care e menționată împuternicirea lor. Pentru o societate comercială, registrul public e Registrul Comerțului, iar extrasul e certificatul constatator.

Nu e o formalitate de complezență. E condiția prin care cererea ta ajunge să fie judecată.

Ce se întâmplă dacă lipsește

La verificarea cererii, instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant și îți pune în vedere să o completezi, cu un termen scurt. Dacă nu depui în termen, cererea se anulează. Partea adversă poate ridica și ea excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, iar atunci discuția se poartă în ședință și pierzi timp.

Anularea pentru un document care se obține în zece minute e cel mai ușor de evitat proces pierdut, și se întâmplă des la firmele care își fac singure cererile, fără avocat.

Unde mai apare, în afară de cererea de chemare în judecată

La întâmpinare, când firma e pârâtă și răspunde la acțiune. La cererile de executare silită, unde executorul judecătoresc verifică cine poate cere executarea în numele creditorului. La popriri, sechestre și alte măsuri asigurătorii.

Apare și în sens invers: când vrei să execuți o firmă, ai nevoie de datele ei actuale, mai ales sediul la care se comunică actele. Un sediu vechi înseamnă comunicări care nu ajung și termene pierdute.

La dosarele de insolvență, atât creditorul care depune cerere cât și debitorul care se apără sprijină afirmațiile pe certificat, fiindcă acolo se vede și dacă procedura e deja deschisă.

La ce se uită judecătorul

Cine e administrator și cu ce puteri. Dacă în certificat scrie că societatea e reprezentată de doi administratori împreună, o cerere semnată de unul singur are aceeași problemă ca și cum n-ar avea semnătură deloc.

Denumirea exactă și forma juridică, fiindcă în cerere trebuie trecute corect. O denumire greșită sau o formă juridică trecută aiurea, gen SRL în loc de SA, sunt motive de regularizare.

Sediul social, care e adresa unde se comunică toate actele de procedură. Dacă firma și-a mutat sediul și tu ai trecut adresa veche, citațiile pleacă în gol.

Starea societății, care spune dacă firma mai există ca subiect de drept. O firmă radiată nu mai poate fi chemată în judecată; acolo discuția se mută către foștii asociați sau administratori, pe alte temeiuri.

Cât de recent trebuie să fie

Legea nu pune un termen. Practica judiciară cere însă un document care să reflecte situația de la data depunerii cererii, iar instanțele se uită la data emiterii. Un certificat de acum trei luni deschide o discuție inutilă despre dacă mai e valabil ce scrie în el.

Recomandarea practică e simplă: comandă-l în ziua în care depui, sau cu câteva zile înainte. E ieftin și scoate din discuție un motiv de amânare.

De bază sau cu istoric

Pentru dovada calității de reprezentant, varianta de bază e suficientă: conține administratorii actuali și puterile lor, ceea ce cere articolul 151.

Istoricul devine util într-o singură situație, dar acolo e de neînlocuit: când litigiul e despre un act semnat în trecut și trebuie dovedit cine reprezenta firma la data aceea. De exemplu, un contract semnat acum patru ani de un administrator care între timp a fost revocat. Certificatul de azi arată administratorul de azi; cel cu istoric arată cine era administrator atunci.

Cum îl obții de la noi

Introduci CUI-ul firmei, al tău sau al părții adverse, plătești cu cardul și primești documentul pe email în circa 10 minute, la orice oră. Vine în PDF, semnat electronic de Registrul Comerțului.

Îl poți depune electronic în dosar, prin portalul instanței sau pe email la registratură, unde procedura o permite. Dacă depui la ghișeu, îl listezi. Copia listată e acceptată ca înscris, exact cum spune textul de lege, care cere depunerea „în copie”.

Poți comanda certificatul oricărei firme, nu doar al celei pe care o administrezi. Datele din Registrul Comerțului sunt publice, tocmai ca oricine să poată verifica cu cine intră în relații și pe cine cheamă în judecată.

Alte situații în care ți se cer acte